Casa
din strada M.Kogalniceanu nr.7B care adaposteste astazi Muzeul
“Poni-Cernatescu”, inaugurat la 7 noiembrie
1991, a fost construita în anul 1839 de catre mitropolitul Veniamin
Costachi. Aici a locuit începând din anul 1880 profesorul
Petru Poni si familia sa, iar mai târziu academicianul Radu
Cernatescu. În anul 1918, a adapostit colectiile Bibliotecii
Academiei Române si a servit ca loc de întâlnire
pentru o seama de personalitati ale vietii stiintifice si culturale
de la mijlocul secolului al XIX-lea, început de secol XX.
Posibilitatea
inaugurarii casei-muzeu s-a datorat în special donatiilor (din
anii 1974,1990) oferite Complexului National Muzeal „Moldova”
Iasi de catre d-na prof. Florica Mageru, nepoata savantului Petru
Poni, care au cuprins :obiecte de mobilier, diplome, medalii, tablouri
si obiecte personale apartinând familiei Petru Poni.
Expozitia de baza este amenajata în sase camere si conserva
marturii ale vietii si operei stiintifice ale membrilor familiei Petru
Poni, precum si a unor importante personalitati din domeniul chimiei
iesene.
Holul de Primire
Holul
de primire cuprinde exponate legate de istoria casei,
construita în anul 1839 de catre mitropolitul Veniamin Costachi
si în care a locuit începând cu 1880 familia Petru
Poni, iar mai târziu academicianul Radu Cernatescu.
Bustul
în bronz, sculptat în 1930 de catre Ion D. Bârlad
si portretul în ulei, pictat în 1903 de catre C.D. Stahi,
readuc în actualitate imaginea lui Petru Poni (1841-1925) -
profesor de chimie la Universitatea „Al.Ioan Cuza”din
Iasi - autor al primelor manuale de fizica si chimie din tara noastra
- cercetator al apelor minerale, petrolului si al mineralelor din
tara noastra - ministru al învatamântului (1896,1910);
membru si presedinte al Academiei Române în mai multe
etape (1898,1916,1918), considerat pe drept cuvânt unul dintre
întemeietorii învatamântului superior de chimie
din tara noastra.
Sufrageria
Amenajata
cu obiecte de arta decorativa (mobilier de la sfârsitul sec.XIX-lea,
realizat într-un atelier de mobila din Franta, fotografii, reproduceri
de arta, precum si o delicata lucrare în marmura, opera sculptorului
Fermont – donatie oferita lui Petru Poni în anul 1900,
din partea regelui Carol I - sufrageria
a servit odinioara ca salon literar, având ca amfitrioana pe
sotia savantului, poeta Matilda Cugler – Poni, unde erau nelipsiti
ca oaspeti Mihai Eminescu, Veronica Micle, Ion Creanga, Nicolae Iorga,
Titu Maiorescu s.a.
Biblioteca
Contine
un numar important de materiale documentare de specialitate, peste
1100 de titluri de referinta, între care se remarca: „Tratatul
de chimie” (de A. Pelouze si Fremy); „Chimia analitica”
(autor Henry Rose); „Dictionar de chimie” (autor A.Wurtz);
„Derivati halogenati ai bazelor substituite cu azot în
nucleu” (autor Radu Cernatescu); carti de beletristica, de istorie
etc.
De asemenea
aceasta camera
conserva o parte din aparatura de laborator, utilizata de Petru Poni
ca instrumentar didactic, dintre care se disting: voltmetrul, ampermetrul,
colorimetrul, bomba calorimetrica „ Mohr”, eprubete, vase
de masura, reactivi etc).
Nu lipsesc
obiectele care contureaza epoca în care a trait si a creat aceasta
importanta personalitate a culturii tehnice românesti si anume:
ceasul de birou, calimara, trusa de birou, caietul de însemnari,
lampa de gaz s.a.
Camera
„Matilda Cugler - Poni”
Volumul,
intitulat „Poesii”, aparut la editura Casei Scoalelor
în anul 1925 si manuscrisele literare atesta activitatea desfasurata
de poeta Matilda
Cugler-Poni, considerata pe drept cuvânt o precursoare
a lirismului feminin în poezia româneasca de la sfârsitul
secolului al XIX-lea.
Nu lipsesc
documentele referitoare la familia poetei, originara din Austria si
anume: Copia documentului de înnobilare a familiei Cugler de
catre împarateasa Maria Tereza, în anul 1744, certificat
de atestare în constructii, apartinând lui Carol Cugler,
tatal poetei.
Obiectele de arta decorativa, caseta argintata pentru bijuterii, binoclul
de sidef, readuc în actualitate aspecte legate de preocuparile
de zi cu zi ale sotiei lui Petru Poni.
Camera
Radu–Cernatescu
Cuprinde
obiecte de mobilier, fotografii, diplome si obiecte personale care
au apartinut lui Radu
Cernatescu, nepotul lui Petru Poni; profesor la Catedra
de chimie analitica si anorganica a Universitatii “Al.I.Cuza”;
cercetator în domeniile chimie anorganica, chimie analitica,
chimia compusilor biologici-activi, chimia complecsilor; membru fondator
al Filialei din Iasi a Academiei si al Institutului de chimie macromoleculara
“Petru Poni”.
Sunt prezente
în expozitie o serie de obiecte care exemplifica preocuparile
artistice ale chimistului, dintre care se remarca: pianul „Bösrandörfer”,
la care cânta împreuna cu profesoara Margareta Poni (fiica
lui Petru Poni) si patefonul His Master's Voice, ce contine o importanta
colectie de discuri din ebonita.
Camera
Personalitatilor Iesene din Domeniul Chimiei
Camera
adaposteste importante documente, carti de specialitate, diplome,
fotografii si obiecte personale, ce au apartinut unor renumiti profesori:
Nicolae Costachescu, Anastasie Obregia, Constantin V. Gheorghiu, Ilie
Matei, Gheorghe Alexa, Mihai Dima, Ion Zugravescu.
Muzeul
are privilegiul de a oferi publicului prima teza de doctorat în
domeniul chimiei din tara noastra, intitulata „Gazurile cuprinse
în sare si-n vulcanii de glod din România”, sustinuta
la Facultatea de Stiinte din Iasi, de catre Nicolae Costachescu, în
anul 1905. Nu lipsesc marturiile legate de aprecierile si recompensele
acordate, de-a lungul timpului, chimistului Petru Poni, printre care
se numara: Diploma de membru al ordinului Francez „Legiunea
de Onoare” (1900), diploma de membru al Societatii de Stiinte
naturale de la Moscova (1910) si Ordinul „Sfântul Sava
- gradul „Marea Cruce” (Serbia, 1896)
Chioscul
Poeziei
Parcul
casei cu foisorul sau, numit si “chioscul poeziei”-obiectiv
reconstruit de Complexul Muzeal National “Moldova” Iasi
în anul 1995- unde odinioara citeau versuri Mihai Eminescu,
Veronica Micle, Matilda Cugler-Poni, dau un farmec aparte muzeului.
Chioscul
este construit din lemn de brad, si respecta arhitectura celui existent
în acel loc, pâna în anul 1980. Aleile realizeaza
un decupaj proportionat al spatiului verde, punând în
evidenta arborii de diferite specii, rond-urile cu flori, denivelarile
naturale. Fântâna, a carei reconstituire nu a putut beneficia
din pacate de marturii fotografice, întregeste imaginea parcului
constituind o contrapondere de forma si volum fata de cladirea muzeului
si verticala moderata a "Chioscului poeziei". Aici este
locul predilect pentru concursuri de poezie, întâlniri
cu personalitati din sfera literaturii, istoriei, artei si muzicii.
| 
|
| 
|
|
| 
| 
| 
| 
| 
| 
|