Stefan
Procopiu
>>
EN
Stefan
Procopiu
(1890-1972)
UN AMBASADOR AL STIINTEI ROMÂNESTI
|
Zestrea
culturala si stiintifica a tarii noastre numara printre personalitatile
marcante, ce au consolidat imaginea si prestigiul României
în lume, pe savantul iesean Stefan Procopiu. Apreciat
si cunoscut în lumea stiintifica nationala si internationala,
a fost, din pacate, prea putin rasplatit pentru contributiile
sale prestigioase din domeniul fizicii. |
Tineretea
si studiile |
Stefan
Procopiu s-a nascut la Bârlad, pe 19 ianuarie 1890,
fiind primul copil dintre cei sapte copii ai Ecaterinei si
Emanoil Procopiu.
Tânarul Stefan
Procopiu urmeaza cursul primar, secundar si liceal la Liceul
"Rosca Codreanu" din Bârlad. În perioada
liceului, Procopiu citeste si studiaza foarte mult, îndreptându-si
atentia spre toate ramurile stiintei, asupra problemelor fundamentale
privind cunoasterea universului, dorind a deslusi "sensul
realitatii si al vietii". A fost contemporan cu descoperirile
fundamentale din fizica, chimie si biologie de la sfârsitul
sec. al XIX-lea si începutul sec. al XX-lea, ce au adus
stiintei o perioada noua de deschidere si orientare, revolutionând
conceptele si metodele existente.
|
|
|
Perioada
de liceu este presarata cu conferintele pe care le sustinea
la Societatea "Stroe Beloescu" din Bârlad,
conferinte ce erau adevarate exercitii pregatitoare pentru
redactarea viitoarelor sale lucrari stiintifice. Pentru a
aborda materiale stiintifice din literatura de specialitate
îsi însuseste temeinic limbile franceza si germana.
În anul 1908 este absolvent si sef de promotie al Liceului
"Rosca Codreanu" din Bârlad.
Cu
înclinatia si pasiunea sa pentru stiintele naturii se
orienteaza spre Universitatea din Iasi – universitate
de nivel european - pentru a urma cursurile Facultatii de
Stiintele Naturii. Audiaza o perioada cursurile profesorilor
Paul Bujor si Petre Bogdan, în paralel cu cele de la
Facultatea de medicina. Dupa câteva luni, renunta la
Facultatea de Stiinte Naturale si se înscrie la Facultatea
de Stiinte Fizico-Chimice.
În
aceasta perioada la Universitate era profesor de fizica renumitul
Dragomir Hurmuzescu (1865-1954), doctor în stiinte fizice
la Paris, care preda un curs de fizica moderna, în spiritul
noilor descoperiri ale timpului.
În
anul 1912 obtine licenta în fizica (diploma nr.1266),
cu mentiunea "foarte bine".
|
Activitatea
stiintifica |
Procopiu
s-a dedicat stiintei si cercetarii înca din timpul studentiei.
Primele rezultate remarcabile din cercetare sunt publicate în
anul 1913 sub titlul "Determinarea momentului magnetic
molecular prin teoria cuantelor lui M. Planck” aparuta
în "Bulletin Scientifigue de l'Academie Roumaine
de Sciences". În urma studiilor privind teoria cuantelor
lui Planck si a teoriei magnetismului lui Langevin, Procopiu
stabileste, pentru prima data în lume, valoarea momentului
magnetic molecular, numit si magnetonul teoretic, M=he/4?m.
Este
recunoscut faptul ca Stefan Procopiu calculeaza valoarea magnetonului
teoretic cu doi ani înaintea prof. A. Bohr din Danemarca.
În literatura de specialitate din tara noastra aceasta
descoperire este cunoscuta sub denumirea de magnetonul Bohr-Procopiu.
Descoperirea facuta de Procopiu în 1912 îl consacra
pe Procopiu printre fizicienii de renume mondial.
În
anul 1912 este numit preparator la Universitatea din Iasi. Între
1913-1919 activeaza la Facultatea de fizica din Bucuresti, la
început ca asistent suplinitor, si apoi ca sef de lucrari
în cadrul Laboratorului aplicatiilor caldurii si electricitatii.
Fiind preocupat si de probleme tehnice, Procopiu publica la
Bucuresti, în 1913, lucrarea "Cercetari experimentale
asupra telegrafiei fara sârma", iar în 1916
inventeaza un aparat pentru localizarea gloantelor din corpul
ranitilor, stabilind adâncimea la care se aflau acestea.
|
În anul 1919 obtine o bursa Adamachi si pleaca la Paris
pentru studii la doctorat. Aici frecventeaza cursurile unor
savanti ilustri ai vremii, precum Gabriel Lippman, Marie Curie,
Paul Langevin, Aymé Cotton. |
|
|
Îndrumatorul
tezei de doctorat este pentru început prof. Gabriel Lippman.
Dupa decesul prof. Lippman, conducator la doctorat devine prof.
Aymé Cotton. Procopiu descopera si analizeaza în
laboratorul de fizica al Universitatii Sorbona, în anul
1921, un fenomen optic nou ce consta în depolarizarea
longitudinala a luminii de catre suspensii si coloizi. Aceasta
descoperire a fost prezentata în sedinta Academiei de
Stiinte din Paris la 8 august 1921. Fenomenul este numit în
anul 1930, de catre prof. A. Boutaric, FENOMENUL PROCOPIU. |
La
5 martie 1924, Procopiu obtine titlul de doctor în stiinte
fizice cu lucrarea "Asupra birefringentei electrice a suspensiilor",
în fata unei comisii formata din profesorii Aymé
Cotton, Charles Fabry si H.Mouton. Teza de doctorat a fost publicata
la Editura „Masson”- Paris si trimisa celor mai
renumiti fizicieni ai vremii respective, dar si prietenilor
apropiati profesorului Procopiu.
|
O
alta descoperire importanta, rod a cercetarii efectuate de prof.
Procopiu este cea a fortei electromotrice de miscare a elementelor
galvanice.
În
domeniul feromagnetismului a întreprins numeroase cercetari,
ale caror rezultate au fost publicate în reviste de specialitate
din tara si strainatate. Astfel, în 1930, studiind efectul
Barkhausen, ce consta în trecerea curentului alternativ
prin fire de material feromagnetic, descopera un efect circular
al discontinuitatii magnetice. Acest efect a fost numit în
1951 EFECT PROCOPIU. O aplicatie tehnica valoroasa
a acestui efect a fost realizata de fizicianul american Roman
Storski la constructia masinilor de calcul. |
|
Un
alt domeniu de cercetare, început la Iasi în 1931de
prof. Procopiu si desfasurat timp de mai multe decenii a fost
cel al magnetismului terestru, ale carui rezultate au fost deosebit
de importante pentru tara noastra. |
Activitatea
pedagogica |
Întors
în tara în anul 1925, cu un renume stiintific de
necontestat în domeniul fizicii, Procopiu este numit la
15 ianuarie 1925 profesor titular la Catedra de gravitatie,
caldura si electricitate de la Universitatea "Al.I.Cuza"
din Iasi, catedra pe care a condus-o pâna în anul
1962, când iese la pensie.
Activitatea
de cercetator si profesor desfasurata de Stefan Procopiu a contribuit
la reorientarea învatamântului fizic iesean. Punând
un accent deosebit pe experienta, Procopiu creeaza în
România o puternica scoala de fizica experimentala, considerând
ca "cunostintele se capata prin studiu, dar faptele constatate
si experientele sunt pârghiile care fixeaza cunostintele".
Cursurile
tinute de prof. Procopiu erau adevarate modele de expunere privind
continutul, forma, calitatea si metoda de predare. Experientele
de laborator erau întotdeauna verificate în prezenta
sa, deoarece experienta trebuia sa reflecte exact fenomenul
si demonstratia trebuia sa fie desavârsita. Pentru a veni
în sprijinul studentilor sai, Procopiu a tiparit în
doua volume cursul "Introducere în electricitate
si magnetism", vol. I, editia I, 1929 si editia a II-a
în 1938, iar vol.II "Electricitate si magnetism"
în 1939. În 1948 tipareste volumul "Termodinamica".
O
preocupare permanenta a constituit-o dotarea cu aparatura moderna
a laboratoarelor, introducerea în biblioteca a unor carti
de specialitate noi de cercetare stiintifica destinate asistentilor
si studentilor sai. A îndrumat pe tinerii asistenti si
sefi de lucrari la lucrari de doctorat, precum si pentru specializare
în strainatate. În perioada 1925-1963, prof. Procopiu
a condus 13 lucrari de doctorat, ce au fost pregatite în
Laboratorul de electricitate al Facultatii de Fizica, pe teme
propuse de el.
A fost profesor de fizica si la Facultatea de Electrotehnica
din cadrul Politehnicii din Iasi, considerând tehnica
foarte importanta, ca fiind o ramura a stiintei.
|
Activitatea
umanista |
Personalitatea
stiintifica a profesorului Procopiu a fost armonios îmbinata
cu cea a omului de cultura. Marturiile ramase de la prietenii
sai cei mai apropiati, prof. C.V.Gheorghiu, prof. Mircea Savul,
acad. Eugen Badarau si acad. N. Barbulescu, reflecta pasiunile
puternice ale acestuia pentru literatura, muzica, arta si drumetie.
Dintre pictorii români prefera pe Stefan Luchian, iar
dintre cei straini pe Rembrand, El Greco, Brueghel. Sculptorul
preferat era Rodin. În literatura, cel mai mult îl
aprecia pe marele William Shakespeare, apoi pe Goethe, Rabelais,
Voltaire, Anatol France, Molière, Paul Valery. Muzica
clasica a lui Beethoven era cea mai îndragita de profesor.
Poate
cea mai intensa pasiune a sa a fost pentru filozofie, de-a lungul
vietii redactând numeroase articole cu reflectii filozofice.
Cuvintele celebre ale lui Will Durand "Stiinta ne da cunoasterea:
filozofia singura ne poate da întelepciunea", au
constituit pentru Procopiu un principiu ce l-a urmat în
viata.
A
colaborat la revista "Însemnari iesene" si timp
de zece ani a fost, împreuna cu prof. C.V. Gheorghiu,
co-director la revista stiintifica "Adamachi". A publicat
în aceasta revista o serie de articole importante privind
constitutia atomului, biografii despre A. Einstein, Vasile Karpen,
Dragomir Hurmuzescu si altii. |
|