Înfiintata la 1 martie 1961, „Energetica” a fost sectia in jurul
careia s-a cristalizat, în timp, structura actuala a Muzeului
Stiintei si Tehnicii „Stefan Procopiu”. Organizata pe sectoare
distincte, s-a urmarit prezentarea evolutiva a principalelor forme de
energie utilizate de om, a unor aspecte din tehnica mondiala actuala,
precum si realizari ale energeticii românesti, prin forme de
expunere atractive: panouri de grafica, machete, dispozitive in miscare
si exponate originale, contribuind astfel la întelegerea unor
fenomene sau detalii de functionare de catre vizitatorul izolat.
În primul sector destinat energiei
hidraulice
se trece în revista evolutia utilizarii fortei apelor curgatoare,
începând de la primele roti hidraulice (sec. III ÎC),
pâna la producerea electricitatii. O macheta a unei
microhidrocentrale folosita pentru iluminarea unui sat si machetele
turbinelor Francis, Kaplan si Pelton, contribuie la întelegerea
principiului de functionare a turbinelor hidraulice.
Energia eoliana, utilizata si ea din cele mai
vechi timpuri pentru pomparea apei si macinat, este folosita si astazi
în zonele geografice unde exista curenti puternici de aer.
Transformarea energiei cinetice a vântului în energie
electrica poate fi urmarita cu ajutorul modelului unei centrale
eoliene. În muzeu sunt prezentate grafic si alte forme de energie
alternativa: solara, geotermica, a biomasei, a valurilor si a mareelor.
Puterea vaporilor a fost cunoscuta din
antichitate. Inginerul si matematicianul grec Heron din Alexandria (
sec. I D.C.) a construit eolipilul, o jucarie rotita de forta aburului,
care în acea vreme a fost doar o curiozitate tehnica, fara a i se
gasi alte aplicatii. Prima masina cu abur este considerata „marmita”
lui Denis Papin (1680), urmata de masina atmosferica construita de
Thomas Newcommen (1712), ambele cu randament foarte mic. În anul
1765, James Watt a construit o masina cu abur dotata cu un condensator
de racire prin care obtinea un randament mult mai bun. Aplicatiile
practice în industrie si transporturi, precum si modul de
functionare a masinilor cu abur cu distributie cu sertare plane,
cilindrice sau cu supape, sunt ilustrate în muzeu prin grafica si
machete în functiune. Acest sector este completat cu modelele
turbinei cu abur construita de Giovani Branca în anul 1629 si a
grupului turbogenerator de 300kW construit la Resita.
Motoarele cu ardere interna sunt reprezentate
în muzeu prin exponate originale valoroase cum ar fi: motor Zis,
motor în V cu 12 cilindri si motoare de avioane cu racire cu apa
si cu aer.
Dezvoltate si perfectionate în ultimele
decenii, motoarele cu reactie si motoarele racheta au o istorie mult
mai veche. Prin cercetarea, în anul 1964, a unui manuscris din
secolul al XVI-lea ”Varia II-374" sau "Coligatul de la Sibiu" s-a
descoperit ca primele experimentari legate de tehnica reactiva s-au
facut pe teritoriul României, la Sibiu, de catre Conrad Haas
între anii 1529-1569. Seful Arsenalului militar al cetatii
Sibiului, Conrad Haas - precursor al rachetei moderne - descrie
în acest document constructia rachetelor formate din mai multe
trepte, aruncatoare reactive pentru încarcaturi de lupta,
stabilizatoare triunghiulare de directie în zbor, precum si
modalitatile prin care diferite încarcaturi utile erau duse la
distanta utilizând rachete cu mai multe trepte. Câteva
secole mai târziu, Hermann Oberth, nascut la Medias (l894-1992),
publica cartea "Racheta spre spatiile interplanetare". În mai
1931 a fost lansata de pe tarmul Marii Baltice, prima racheta cu
combustibil lichid (alcool si oxigen) conceputa de Hermann Oberth.
Chiar daca în 1910 savantul
român Henri Coanda construieste primul avion echipat cu un
motoreactor, primele avioane cu reactie practice au fost construite
în 1939 de Heinkel si în 1940 de Caproni si Campini.
În muzeu se pot urmari aspecte din
evolutia vehiculelor cu reactie, principiile de functionare ale
turbinelor cu gaze, avionul si motorul cu reactie al lui Coanda,
clasificarea si constructia motoarelor cu reactie moderne, macheta
rachetei "Saturn V", macheta navetei spatiale "Columbia" si motorul
original - turboreactor R.D.-10 A - ce a echipat avionul sovietic
"IAK-17V", construit în anul 1947.
Principalele momente din istoria
electricitatii sunt prezentate în muzeu în sectorul Energia
electrica. Desi fenomenele electrostatice erau cunoscute din
antichitate, electricitatea este studiata si utilizata
începând cu secolul al XVII-lea când se construiesc
primele masini electrostatice: Otto de Güerike (1671), Nolet
(1663), Whimshurst. Inventarea pilei electrice de catre Volta (1800),a
impulsionat studiul teoretic si practic. Astfel, Öersted descopera
electromagnetismul (1819), Ampére pune bazele teoretice ale
electrodinamicii (1820), Faraday descopera inductia electromagnetica
(1831), Joule, efectul termic al curentului electric (1843), iar
Maxwell existenta undelor electromagnetice (1873).
Masinile electrice, (aplicatii directe ale
electromagnetismului) sunt prezente în muzeu prin exponate
originale cum ar fi: masini electrice de curent continuu utilizate
în laboratoarele Universitatii din Iasi la sfârsitul sec.
al XIX-lea, masini de curent alternativ, convertizoare, redresoare si
transformatoare construite de firme de prestigiu ca: Gramme Schuckert,
Siemens, Ganz, Thomson, Brown-Bovery etc. tot în acest sector
sunt expuse lampi cu arc care au iluminat orasul Iasi la inceputul
secolului XX.
Sectorul destinat energiei atomice prezinta cu ajutorul graficii si
experientelor în functiune principalele etape din evolutia
cercetarilor care au dus la descifrarea structurii interne a atomului
si la aplicatiile energiei nucleare.
Descoperirea în
secolul trecut a unor legi si fenomene fundamentale în fizica si
chimie (legea periodicitatii elementelor, Mendeleev –1869, razele
catodice, Thomson – 1851, emisia termoionica, Edison – 1853, radiatiile
X, Röentgen – 1895, radioactivitatea naturala, Becquerel – 1896)
si studiile întreprinse în prima jumatate a secolului XX (
transmutatia artificiala, Rutherford – 1919, radioactivitatea
artificiala, Irene si Frederic Joliot Curie – 1934, fisiunea nucleului
de uraniu, 1939) au facut posibila aplicarea practica a energiei
atomice. În anul 1942 Enrico Fermi construia în SUA primul
reactor nuclear, iar în anul 1954 se construia în URSS
prima centrala nucleara.
O atentie deosebita se acorda contributiilor
românesti în domeniile abordate în aceasta sectie,
fiind evidentiate personalitati de seama ca: Dragomir Hurmuzescu,
Dimitrie Leonida, George Constantinescu, Traian Vuia, Henri Coanda,
Stefan Procopiu si altii.
>> galerie foto energetica <<
| 
| 
|
|
|
| 
| 
| 
| 
| 
| 
|