Colectia de automate muzicale a
fost initiata în anul 1958 prin achizitionarea unui Polyphon
(Germania, sfârsitul sec. XIX). De atunci colectia s-a marit
continuu prin noi achizitii. In anul 1962 s-a cristalizat ideea
organizarii unei expozitii care sa prezinte mijloacele de
înregistrare-redare a sunetului în evolutie istorica.
În acest sens s-a derulat un program de depistare si
achizitionare a instrumentelor de muzica mecanica din tara, folosind
toate mijloacele posibile de investigatie, care în final au dus
la formarea unei colectii consistente. Majoritatea patrimoniului a fost
obtinut prin achizitii si numai o mica parte prin donatii. Donatiile
constau mai ales din suporti de înregistrare: discuri din carton,
metal sau ebonita, cilindri din ceara pentru fonografe, benzi si
cartele perforate pentru piane mecanice si pianole. Astfel, în
anul 1966 a fost deschisa, într-o prima forma, expozitia
permanenta „Înregistrarea si redarea sunetului” pentru ca apoi,
în anul 1972 sa capete aspectul care se pastreaza si astazi.
Istoria muzicii mecanice, cu întreaga sa panorama de instrumente
de muzica automata rustica sau culta, simpla sau complexa, poate fi
urmarita în expozitia permanenta „Înregistrarea si redarea
sunetului” . Automatele muzicale prezente în expozitie sunt
grupate în functie de suportul de înregistrare care contine
programarea melodiei: cilindru cu stifturi, disc, cartela sau banda
perforata. Suportul de înregistrare comanda elemente sonore, cum
ar fi clopote, lame si corzi vibrante, tuburi sonore etc.
Preistoria muzicii
mecanice începe înca din antichitate. Astfel, orga cu apa
numita hydraulis, inventata în jurul anului 200 Î.C. de
catre Ctesibios din Alexandria, utiliza greutatea apei pentru reglarea
presiunii aerului care patrundea prin tuburile de orga.
Harpa eoliana cunoscuta si ea de vechii greci, poate fi considerata ca
primul instrument automat. Denumita Aeolus, dupa numele zeului grec al
vântului, s-a raspândit mult în secolul al X-lea
în Anglia. Era o cutie din lemn prevazuta cu o serie de corzi
care vibrau la trecerea curentului de aer.
Un alt
instrument care tine de preistoria automatelor muzicale a fost viela, o
vioara semiautomata, aparuta în secolul X în Franta si care
a cunoscut o mare raspândire în Europa. În
Transilvania era cunoscuta sub numele de lauta, iar în Moldova de
lerla. În colectia muzeului exista o lerla descoperita la Moldova
- Sulita în judetul Suceava.
| 
| 
|
|
|
| 
| 
| 
| 
| 
| 
|