>>
galerie
foto sunet <<
Aparatele
cu înregistrare-redare directa a sunetului cuprind procedeele
de înregistrare mecanica, optica si magnetica. Înregistrarea
vocii umane a fost posibila datorita inventiei fonografului de catre
Thomas Alva Edison în anul 1877 (brevetat la 15 februarie 1878).
Cuvintele „Mary had a little lamb” rostite de Edison stocate
si redate pe un cilindru acoperit cu o foita de cositor au constituit
marturia acestei impresionante realizari tehnice. Preocupari pentru
înregistrarea sunetului pe principiul fonografului au existat
si înaintea lui Edison. Astfel, Leon Scott construieste în
1857 FONOAUTOGRAFUL, iar Charles Cros în 1877 realizeaza sistemul
PALÉOPFONE. Aceste aparate nu au avut o utilizare practica.
În anul 1885
Chichester Bell si Clarles Tainter inventeaza un tip de fonograf denumit
GRAPHOPHONE, pentru care obtin brevet la 4 mai 1886. Ei utilizeaza
ca suport pentru înregistrare si redare cilindrul din ceara,
înlocuind cilindrul de cositor utilizat de Edison.
Fonografele sunt alcatuite
dintr-o pâlnie amplificatoare, la capatul careia se afla o membrana
elastica (doza), de care este legat solidar acul al carui vârf
se sprijina pe cilindrul de ceara. Cilindrul este rotit cu viteza
constanta de un motor cu arc de hotel. Prin vibratia membranei, acul
se deplasa perpendicular pe cilindrul din ceara sapând un sant
elicoidal cu adâncimi diferite în functie de intensitatea
sunetului. Redarea se realiza prin simpla deplasare a acului prin
santul gravat pe cilindru. Membrana oscileaza urmarind diferitele
adâncimi ale santului si produce vibratii ale aerului, similare
celor care au produs înregistrarea.
În 1887 Emil
Berliner obtine brevet pentru gramofon, un aparat cu manivela care
utiliza la redare un disc si imprimarea se facea prin vibratiile acului,
care grava santuri laterale cu adâncime constanta. Din 1888
Berliner produce, prin galvanoplastie, multiplicarea discurilor din
ebonita de pe matritele ce contineau prima înregistrare.
La începutul
secolului XX se perfectioneaza gramofonul. Pâlnia pentru amplificarea
sunetului este înlocuita cu o cutie de rezonanta. Aceste aparate
sunt cunoscute în tara noastra sub denumirea de patefon. Patefoanele
au fost larg raspândite si realizate într-o bogata varietate
constructiva. Firme renumite ca Victor Talking Machine, The Gramophone
Company, Pathé, Odeon, RCA Victor au construit aparate ce au
constituit deliciul si amuzamentul generatiilor din primele decenii
a secolului XX.
Nasterea cinematografului
la 28 decembrie 1895 a reprezentat un nou mijloc de comunicare si
distractie, ce a evoluat destul de repede. De la aparitia sa si pâna
în anul 1927, filmul a fost mut, fiind facute numeroase încercari
de sonorizare a acestuia. În 1910 Léon Gaumont pune la
punct CRONOFONUL, aparat care nu s-a raspândit. Începând
cu 1910, Eugène Lauste realizeaza înregistrarea sunetului
pe pelicula cinematografica prin metoda optica. Perfectionarea metodei
optice a dus la aparitia filmului sonor, iar la 6 octombrie 1927 a
avut loc la New York premiera filmului „Cântaretul de
jazz”. Filmul sonor a ridicat cinematografia la rang de arta.
Procedeul magnetic
de înregistrare a sunetului a fost experimentat pentru prima
data de fizicianul danez Valdemar Poulsen în 1898. Aparatul
construit de V. Poulsen, denumit TELEGRAFON a fost brevetat în
Statele unite la 21 aprilie 1900 si era destinat mesajelor telefonice.
Aparatul consta dintr-un cilindru de bronz pe care era înfasurat
în spirala un fir de otel rulat între doi electromagneti,
care primeau curent de la un microfon. Inginerul german Stille înlocuieste
firul de otel cu o banda de otel lata de 3 mm, iar în 1928 Fritz
Pfleumer înlocuieste banda de otel cu o banda de hârtie
acoperita cu oxid de fier. Ulterior, aceasta banda purtatoare de sunet
este înlocuita cu banda din poliester. În 1941, în
SUA si Germania a fost pus la punct, concomitent, magnetofonul cu
polarizare si stergere prin curenti de înalta frecventa. Denumirea
de magnetofon a fost data de catre firma „Telefunken”.
Perfectionarile tehnice aduse aparatului, aparitia tranzistorilor,
a circuitelor integrate au dus la diversificarea si miniaturizarea
magnetofoanelor, precum si la aparitia unui nou aparat, denumit casetofon.
| 
|
| 
|
|
| 
| 
| 
| 
| 
| 
|