Inventarea
telefonului marcheaza o etapa capitala în istoria
telecomunicatiilor, acesta fiind primul aparat capabil de a transmite
sunetul în toata complexitatea sa: înaltime, intensitate si
timbru.
În
anul 1860, un profesor german Philipp Reis realiza un aparat care
transmitea sunete muzicale cu ajutorul electricitatii. El a reusit sa
comercializeze telefonul sau, dar calitatea aparatului era insuficienta
pentru a transmite vorbele.
Telefonul
îl datoram americanului Graham Bell, care în anul 1876
construia primul aparat cu utilitate practica. Paternitatea telefonului
a fost hotarâta în urma unui proces deoarece, la doua ore
diferenta dupa Bell a prezentat si Elisha Gray o cerere de brevet
bazata pe o schita asemanatoare.
În
anul 1877 se creeaza Bell Telephon CompanyEdison, prin care telefonia
intra în faza comerciala. În acelasi an, Western Union
Company îi cere lui Thomas Edison sa puna la punct un aparat
pentru a concura cu Bell Company. Acesta construieste un emitator cu
rezistenta variabila mai sensibil decât al lui Bell, care va
deveni primul microfon cu grafit (27 aprilie 1877). Un an mai
târziu David Hughes construieste un microfon foarte sensibil
format dintr-un creion de carbune.
Primele aparate telefonice erau incomode
deoarece microfonul si casca receptoare nu erau fixate. Au aparut apoi,
telefoane cu microfonul fixat de aparat si casca mobila. În anul
1882 s-a construit un suport pe care au fost fixate casca receptoare si
microfonul. În ceea ce priveste alimentarea, posturile telefonice
erau cu baterie locala si cu baterie centrala, în functie de
locul unde era plasata pila de alimentare a circuitului de microfon.
Datorita cresterii
numarului de abonati, problema cuplarii telefoanelor a fost rezolvata
de centralele telefonice. Prima centrala telefonica a fost pusa
în functiune la Boston în anul 1877. La început
centralele telegrafice erau manuale, deservite de operatori. Ca si
telefoanele, ele erau cu baterie locala si cu baterie centrala.
Problema automatizarii centralelor s-a pus înca din ultimele
decenii ale secolului al XIX-lea. Prima centrala din Europa, instalata
la Amsterdam în anul 1898, putea deservi 400 de abonati.
Telefonia folosea la început
liniile telegrafice care, cu timpul s-au dovedit insuficiente. Si
în telefonie ca si în telegrafie s-a adoptat sistemul
multiplex al transmiterii simultane, pe acelasi circuit a mai multor
convorbiri. O contributie importanta în domeniul telefoniei
multiple are inginerul român Augustin Maior (1882-1963), care
în anul 1905 realizeaza experimental comunicatii telefonice
multiple cu ajutorul curentilor alternativi de înalta frecventa.
Telefonia multipla si simultana a fost posibila prin utilizarea
cablurilor multifilare si coaxiale, care au rezolvat problema
legaturilor transoceanice.
La
sfârsitul anului 1877 s-au facut experiente cu aparate telefonice
la Fabrica de aparate telegrafice si de semnalizare „Tierich &
Leopolder” din Bucuresti. În Moldova, Titu Maiorescu aflat la
Dorohoi a vorbit la telefon cu statia Mihaileni. La Iasi, în anul
1882, s-au înlocuit unele aparate Morse de la sectiile de
politie, cu aparate telefonice. Era o comunicatie de serviciu care
functiona pe linia telegrafica. Reteaua telefonica s-a extins în
anul 1887, s-a introdus telefonia publica în anul 1896 si
telefonia automata in 1936.
În
anul 1883 s-a instalat si prima centrala manuala cu cinci numere.
Primele comunicatii interurbane s-au facut pe traseele Bucuresti -
Sinaia si Bucuresti– Braila - Galati. În anul 1906 a fost
instalata prima centrala automata cu 20 numere, însa practic
automatizarea s-a realizat în anul 1927 când s-a instalat o
centrala automata cu 300 de numere.
| 
| 
|
|
|
| 
| 
| 
| 
| 
| 
|