SUNETELE LIMBII ROMÂNE
 
 SRoL Sitemap


 Prima pagină

 Fonetica limbii române

 Arhiva sunetelor

   Vocale
   Consoane
   Diftongi
   Fraze
      Prozodie standard
      Voci emoţionale
      Voce umană-voce sintetică
      Particularităţi lingvistice

 Voci dialectale

   Colaborare - Prof. D. Scheianu
   RoToBi System (în engleză)

 Protocoale

 Instrumente de analiză

 Referinţe

 Legături utile


 
Dacă aţi accesat accidental această pagină, fără a citi şi a consimţi deplin cu Notificările Legale de Copyright, vă rugăm să le citiţi aici.
Structura analitică a silabei

Această secţiune este preluată din Toma Ion, Limba română, Ed. Niculescu, Bucureşti, 1994

"Structura analitică a silabei rezultă din combinaţiile posibile între segmentele vocalice şi cele consonantice. În limba română, silabele formate numai din segmente vocalice sunt rare, putând cuprinde o vocală, un ditong sau un triftong. Segmentele vocalice pot însă forma singure cuvinte ( ea , oaie , aia etc.)
Majoritatea silabelor rezultă din asocierea unor segmente consonantice la segmentele vocalice. Combinaţiile posibile în limba română sunt:
  • cv (ca-să)
  • vc (an, el)
  • cvc (cap, var)
  • ccv (pro, gri, flu)
  • vcc (alb, uns)
  • cvcc (post, cant)
  • ccvc (prag, vrac, praf)
  • ccvv (clei)
  • cccv (stră-in, strai)
  • cvccc (carst, vârst-nic)
  • cccvc (scrin, splen-did)
  • cccvcc (strâmt, strâmb, strung)
Numărul maxim de consoane într-o silabă este 5, iar consoanele alăturate într-o silabă este 3. Când sunt 2-3 consoane apropiate, cel puţin una este fricativă, lichidă sau vibrantă, deoarece acestea lasă să circule, într-o formă sau alta, aerul."

Mulţumim referenţilor externi care au făcut numeroase observaţii şi corecturi.

   
Această pagină a fost modificată ultima oară de H.-N. Teodorescu şi M. Feraru la data de
Copyright©2006 - SRoL