![]() |
||||||||
SRoL Sitemap
Prima pagină |
Această secţiune este preluată din Toma Ion, Limba română, Ed. Niculescu, Bucureşti, 1994 "Hiatul este alăturarea a două vocale ce aparţin unor silabe diferite. El este greu tolerat în rostirea românească, de aceea a fost în timp înlocuit fie cu un diftong, fie cu o vocală simplă, rămânând folosit în cuvinte compuse şi în neologisme. Diversele combinaţiile de vocale în hiat sunt prezentate mai jos: I. Vocale de acelaşi fel în hiat: a-a: supraaglomerat, ultraatent e-e: neelucidat, reevaluat, idee i-i: ştiinţă, fiică, antiinflaţie o-o: alcool, cooperare, zoologie u-u: reziduuri II. Vocale diferite în hiat: Centrală – anterioară a-i: înainte a-e: aer ă-i: trăind î-i: bâjbîind Centrală – posterioară a-o: surpaorganizare a-u: aur ă-u: răul î-u: pârâul Anterioară – centrală i-a: (a) speria e-a: real e-î: neînceput Posterioară – centrală o-a: coarticula u-a: actual Anterioară – posterioară i-o: biologie e-o: arheolog i-u: triunghi e-u: neutru Anterioară – anterioară i-e: sanie e-i: neisprăvit Posterioară – anterioară o-i: voinţă o-e: poet u-i: (a) îngăgui Posterioară – posterioară o-u: biroul u-o: respectuos III. Hiat în lanţ i-a-e: antiaerobic i-e-u: arhieuforic o-e-u: indoeuropean o-a-u: coautor e-o-a-u: neoautocrat e-o-e-u: neoeugenie " |
|||||||
Această pagină a fost modificată ultima oară de H.-N. Teodorescu şi M. Feraru la data de
Copyright©2006 - SRoL |